Mă numesc Silviu-Emanuel Macedon, și dacă ar fi să spun esența a tot ce am învățat în peste un deceniu si jumătate de lucru cu sisteme informatice, ar fi asta: cel mai greu nu este să construiești un sistem care funcționează, ci să aduci oamenii laolaltă într-un mod care îi face să gândească în același cadru.
Am lucrat în mediul privat, în sectoare variate – de la energie la sectorul financiar, de la start-up-uri tehnologice până la organizații internaționale. În toți acești ani, am învățat nu doar cum funcționează software-ul, ci și cum funcționează oamenii. Pentru că, oricât de sofisticată ar fi arhitectura tehnică, sistemele reale sunt cele construite între mințile oamenilor. Iar acolo, lucrurile devin mult mai complicate.
Lucrul cu mașinile e logic, predictibil, reproductibil. Dar lucrul cu oamenii... e viu. Schimbător. Plin de ambiguități, de percepții diferite, de așteptări nespuse. Și totuși, aici este miza: să reușim să construim cadre mentale comune. Să vorbim aceeași limbă. Să învățăm să conceptualizăm și să abstractizăm împreună, pentru ca ceea ce dezvoltăm — fie că e un sistem, o aplicație sau un serviciu public — să aibă coerență.
Am căutat această coerență prin studiu. Am investit ani în formarea mea profesională: sunt certificat in multiple arii conexe a specializarii mele și am lucrat constant la a înțelege nu doar arhitectura sistemelor de calcul, ci și arhitectura deciziilor. Am învățat să modelez, să documentez, să structurez, dar și să pun întrebări bune. Pentru că, în lumea complexă în care trăim, întrebările sunt mai valoroase decât soluțiile rapide.
Și poate tocmai pentru că am lucrat doar în mediul privat, dar în contexte variate, am avut privilegiul să observ problemele recurente: lipsa documentației, lipsa sensului, lipsa unei direcții comune. Nu ne lipsește tehnologia. Ne lipsește un model de gândire care să țină totul împreună.
Așa s-a născut Public Framework — nu ca o idee de cabinet sau un proiect scris pe o tablă, ci ca o extensie firească a felului în care gândesc.
Public Framework este sinteza anilor mei de muncă, studiu și introspecție. Este forma pe care am dat-o răspunsului meu la o întrebare simplă, dar grea: Cum putem merge mai departe, ca societate, dacă sistemele care ar trebui să ne susțină sunt haotice, greoaie sau absurde?
Public Framework nu este un produs. Este un mod de a construi.
Un efort de a aduce în același loc metode de conceptualizare, principii de arhitectură, practici de modelare, și — poate cel mai important — oameni dispuși să gândească împreună.
Este o invitație la a pune ordine acolo unde a fost doar improvizație. La a înlocui presiunea cu structură, neîncrederea cu claritate, fragmentarea cu coerență.
Nu pretind că am toate răspunsurile. Dar știu că fără un cadru clar, nimic nu va rezista. Și știu, din experiență, cât de mult poate conta o întrebare bine pusă, un model bine construit, un sistem bine gândit. Mai ales în administrația publică — unde timpul cetățeanului, încrederea, și eficiența trebuie să devină sfinte.
Pentru că dacă vrem, cu adevărat, să modernizăm România, trebuie să începem nu cu tehnologia, ci cu felul în care gândim. Împreună.